𝐀𝐧𝐮𝐥 𝐈 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐀𝐧𝐭𝐢𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐮𝐥 – partea a II-a

𝑷𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂 𝒂 𝑰𝑰-𝒂 – 𝑷𝒓𝒐𝒎𝒊𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒆𝒔̦𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒅𝒆𝒛𝒊𝒍𝒖𝒛𝒊𝒂 𝒄𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒕𝒓𝒂̆𝒅𝒂𝒕̦𝒊

În noiembrie 2026, a început Marea Reeducare.

În universități, profesorii au fost puși să jure credință „idealurilor naționale” sau au fost înlocuiți de personaje fidele noii puteri – fără doctorate, fără bibliografii, fără rușine.

Centrul universitar Cluj a fost transformat în „Academia Patriei Străbune”. La București, facultățile de științe politice și filosofie au fost închise „pentru curățarea spirituală a națiunii”.

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆, marginalizată și demonizată, trăiește în exil interior. Cei care gândesc sunt considerați „elemente subversive”. Educația a devenit o crimă morală.

Dar poate cel mai tragic a fost impactul asupra oamenilor simpli, care, în neștiință sau în disperare, și-au pus speranțele în Antidemocrat și în făgăduința unei vieți mai bune.

𝐓𝐚𝐱𝐢𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐬̦𝐭𝐢𝐢 care strigaseră cu entuziasm în campanie au primit noile reglementări: licențe dublate ca preț, controale abuzive și o taxă de „solidaritate națională” reținută lunar. Mulți au fost forțați să-și vândă mașinile, neînțelegând cum libertatea promisă a devenit noul lanț.

𝐅𝐫𝐢𝐳𝐞𝐫𝐢𝐭̦𝐞𝐥𝐞, care își decoraseră saloanele cu tricolorul și icoane cu chipul noului conducător, au văzut cum prețurile la produse au explodat, cum controalele fiscale s-au înmulțit, iar clienții au început să dispară. Tinerii educați, cei care umpleau cafenelele și micile afaceri, nu mai erau. Plecaseră.

𝐌𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐫𝐜𝐢𝐚𝐧𝐭̦𝐢, care visau la „apărarea capitalului românesc”, au descoperit că marile lanțuri de magazine, în realitate controlate de oligarhi locali și ruși, au rămas neatinse. Doar ei, cei mici, au fost striviți de taxe, autorizații noi și amenzi.

În piețe, bărbați necăjiți înjurau Europa și soroseala, dar șopteau, când nu-i auzea nimeni:

„Mă, era mai bine înainte. Parcă tot mai bine era.”

În sate, se striga mai tare la paradele patriotice, dar gospodăriile goale deveniseră imaginea reală a României suverane: oameni puțini, bătrâni mulți, speranțe zdrobite.

Promisiunile de „bogăție națională” s-au transformat într-o 𝐬𝐚̆𝐫𝐚̆𝐜𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆, însoțită de un spectacol grotesc de parade, cântece și lozinci obligatorii.

𝐀𝐧𝐭𝐢𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐮𝐥 zâmbea de pe toate panourile: "Demnitate. Glie. Viitor."

𝐈𝐚𝐫 𝐝𝐞𝐝𝐞𝐬𝐮𝐛𝐭, 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐟𝐚̆𝐜𝐞𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐚𝐦𝐞𝐚.

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆ privește din umbră. Își pregătește rezistența. Știe că va fi lung, va fi dureros, va cere sacrificii.

Dar mai știe ceva:

Nu există progres fără memorie. 𝐒̦𝐢 𝐧𝐮 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐮𝐳𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥.

Dacă nu vrei să transformăm distopia în realitate, 𝐩𝐞 𝟒 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐢 𝐥𝐚 𝐯𝐨𝐭! Alege democrația, alege un candidat pro-european! ND11