𝐀𝐧𝐮𝐥 𝐈 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐀𝐧𝐭𝐢𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐮𝐥 – partea a IV-a

𝐏𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚 𝐈𝐕-𝐚 – 𝐓̦𝐚𝐫𝐚 𝐯𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐭𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚̆

Din păcate, harul Papei Francisc care a încercat până în ultimul moment să medieze pacea, nu reușește să înfrângă orgoliile imperialiste.

Ucraina cade în vara lui 2026. Kievul se predă după un asediu nemilos.

Ucraina pierde războiul.

𝗙𝗿𝗼𝗻𝘁𝗶𝗲𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗶𝗰𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗶 𝘀𝗲 𝗽𝗿𝗮̆𝗯𝘂𝘀̦𝗲𝘀𝗰 𝗰𝗮 𝘂𝗻 𝗰𝗮𝘀𝘁𝗲𝗹 𝗱𝗲 𝗻𝗶𝘀𝗶𝗽.

În România, Antidemocratul apare la televizor cu un ton grav, dar împăciuitor. Vorbește despre „necesitatea istorică de a evita provocările” și despre „prietenia naturală cu marea putere de la Răsărit”.

𝐑𝐮𝐬𝐢𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚𝐭𝐮𝐦:

𝗣𝗿𝗲𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗗𝗲𝗹𝘁𝗲𝗶 𝗗𝘂𝗻𝗮̆𝗿𝗶𝗶, 𝗮 𝗹𝗶𝘁𝗼𝗿𝗮𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗿𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗲𝘀𝗰 𝘀̦𝗶 𝗮 𝗖𝗲𝗻𝘁𝗿𝗮𝗹𝗲𝗶 𝗡𝘂𝗰𝗹𝗲𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗖𝗲𝗿𝗻𝗮𝘃𝗼𝗱𝗮̆.

În schimb, „garantează pacea” și „o nouă eră de stabilitate în regiune”.

Dacă nu, Bucureștiul va fi bombardat.

Antidemocratul nu negociază.

Nu luptă.

Nu cere sprijin internațional.

𝐂𝐞𝐝𝐞𝐚𝐳𝐚̆.

Într-o dimineață ploioasă de octombrie, tancurile rusești trec frontiera cu acordul tacit al guvernului de la București.

Delta devine zonă militarizată.

Constanța este evacuată sub pretextul „relocării în interesul securității naționale”.

La Cernavodă, steagul tricolor este coborât fără o singură împușcătură.

𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐞𝐬𝐜 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐢𝐧𝐜𝐢𝐨𝐬̦𝐢.

Cei care se revoltă sunt declarați „extremiști globaliști” și arestați sub acuzația de „subminare a păcii regionale”.

La București, propagandiștii regimului organizează manifestații absurde, în care mulțimi de funcționari aduși cu forța flutură pancarte: „Pace prin supunere!”, „Viitorul este Răsăritul!”.

Însă în sufletele oamenilor, frica se amestecă cu rușinea.

Știu că nu mai e nimic de apărat.

Știu că au fost vânduți fără măcar să li se dea șansa de a lupta.

𝐈̂𝐧 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢, 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞.

Se predă despre „legătura de sânge între poporul român și marile națiuni ale Eurasiei”.

Profesorii care refuză sunt concediați.

Tinerii încep să învețe rusă în loc de engleză.

𝐄𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐞𝐬̦𝐭𝐞.

Investitorii pleacă.

Sancțiunile occidentale izolează România.

Peste tot se vorbește în șoaptă despre pașapoartele speciale pe care le primesc cetățenii „loiali” noului curs politic.

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆ este împinsă și mai adânc în clandestinitate.

Firmele de IT, universitățile independente, bibliotecile libere dispar una câte una.

Se trăiește într-un stat unde libertatea a devenit sinonimă cu trădarea, iar demnitatea – cu moartea socială.

Într-o noapte rece, pe zidul scorojit al unei școli abandonate din Tulcea, cineva scrie cu spray roșu:

„𝐌𝐚𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐚𝐭̦𝐚 𝐦𝐨𝐫𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐢̂𝐧 𝐠𝐞𝐧𝐮𝐧𝐜𝐡𝐢 𝐢̂𝐧 𝐟𝐚𝐭̦𝐚 𝐭𝐫𝐚̆𝐝𝐚̆𝐫𝐢𝐢.”

A doua zi, mesajul este șters.

Dar cei care apucă să-l vadă nu îl uită.

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆ încă există.

Sub piele.

În priviri.

În gânduri care refuză să moară.

𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘁𝘂 𝗶̂𝘁̦𝗶 𝗽𝗿𝗲𝘁̦𝘂𝗶𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝘃𝗶𝗮𝘁̦𝗮, 𝗹𝗶𝗯𝗲𝗿𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲𝗺𝗻𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮, 𝗻𝘂 𝗹𝗮̆𝘀𝗮 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗱𝗶𝘀𝘁𝗼𝗽𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗮̆ 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲. 𝗢𝗿𝗶𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗮𝗶 𝗳𝗶, 𝗺𝗲𝗿𝗴𝗶 𝗹𝗮 𝘃𝗼𝘁 𝗽𝗲 𝟰 𝗺𝗮𝗶. 𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗼 𝘃𝗲𝗶 𝗳𝗮𝗰𝗲, 𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝘁𝗲 𝘃𝗲𝗶 𝗶̂𝗻𝘁𝗼𝗮𝗿𝗰𝗲, 𝗻𝘂 𝗶̂𝘁̦𝗶 𝘃𝗲𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗴𝗮̆𝘀𝗶 𝘁̦𝗮𝗿𝗮 𝗹𝗮 𝗳𝗲𝗹.