Există un obicei pe care, sincer, nu reușesc să-l înțeleg. Și cu atât mai puțin atunci când îl întâlnesc în locurile de joacă pentru copii.
Părinți așezați confortabil pe bănci, ronțăind semințe și aruncând cojile direct pe jos. Una după alta, până când în jurul băncii se formează un adevărat covor.
La câțiva metri, copiii lor se joacă.
Și mă întreb: ce lecție le oferă acești părinți propriilor copii?
Că spațiul public este un loc în care putem face orice, pentru că oricum vine cineva să curețe după noi? Că bunul-simț este opțional? Că mizeria nu ne mai privește din momentul în care am aruncat-o pe jos?
Și nu, nu am nimic împotriva semințelor. Fiecare poate ronțăi ce dorește. Dar între a mânca semințe și a transforma o bancă din parc într-o mică groapă de gunoi este o diferență care ține exclusiv de educație.
Iar partea cea mai tristă este că tocmai adulții care ar trebui să-i învețe pe copii să respecte locurile de joacă sunt uneori primii care le murdăresc.
Copiii învață mai ales din ceea ce văd, nu din ceea ce le spunem.
Așa că, înainte să le cerem să fie civilizați, poate ar trebui să le arătăm noi cum se face.
Și încă ceva: faptul că există angajați care curăță parcurile nu înseamnă că avem dreptul să le murdărim.
Semințele sunt bune. Cojile pe jos, nu. Iar nesimțirea nu este o tradiție care merită păstrată.
Revoluția bunului-simț continuă. De data aceasta, de pe băncile locurilor de joacă.
Revoluția bunului-simț. Episodul 5: Semințele și educația
Există un obicei pe care, sincer, nu reușesc să-l înțeleg. Și cu atât mai puțin atunci când îl întâlnesc în locurile de joacă pentru copii.
Părinți așezați confortabil pe bănci, ronțăind semințe și aruncând cojile direct pe jos. Una după alta, până când în jurul băncii se formează un adevărat covor.
La câțiva metri, copiii lor se joacă.
Și mă întreb: ce lecție le oferă acești părinți propriilor copii?
Că spațiul public este un loc în care putem face orice, pentru că oricum vine cineva să curețe după noi? Că bunul-simț este opțional? Că mizeria nu ne mai privește din momentul în care am aruncat-o pe jos?
Și nu, nu am nimic împotriva semințelor. Fiecare poate ronțăi ce dorește. Dar între a mânca semințe și a transforma o bancă din parc într-o mică groapă de gunoi este o diferență care ține exclusiv de educație.
Iar partea cea mai tristă este că tocmai adulții care ar trebui să-i învețe pe copii să respecte locurile de joacă sunt uneori primii care le murdăresc.
Copiii învață mai ales din ceea ce văd, nu din ceea ce le spunem.
Așa că, înainte să le cerem să fie civilizați, poate ar trebui să le arătăm noi cum se face.
Și încă ceva: faptul că există angajați care curăță parcurile nu înseamnă că avem dreptul să le murdărim.
Semințele sunt bune. Cojile pe jos, nu. Iar nesimțirea nu este o tradiție care merită păstrată.
Revoluția bunului-simț continuă. De data aceasta, de pe băncile locurilor de joacă.
#RevolutiaBunuluiSimt #BunSimt #EducatiePrinExemplu #Respect #LocuriDeJoaca #SpatiulPublic #Bucuresti #Civilizatie #Responsabilitate #AlinaStanescu