Da’ pe bune acum, cât să mai înghițim gogoașa asta cu „echipa câștigătoare” a lui Simion? Că nu-i nicio echipă și nici n-a câștigat ceva vreodată. E un fel de lot de transferuri din PSD, de parcă Ponta a făcut reduceri și Simion a zis „dă-mi tot ce-i la promoție”.
El, Simion, n-a muncit o zi în viața lui. Nici la patron, nici la stat, nici la vreo afacere, nimic. Dar vine și le ține lecții oamenilor care se scoală la cinci dimineața să prindă metroul, care transpiră în hale și în șantiere. Le spune că el știe cum e cu „greul”. De unde, frate? Din like-uri și filmări pe live?
Și fix când era ziua alegerilor — momentul ăla în care un lider adevărat stă lângă ai lui, vorbește cu oamenii, le mulțumește — ce-a făcut Simion? A plecat. În Austria. Fără să spună de ce. Fără să explice nimic. A lăsat un popor care l-a votat cu speranță și s-a dus într-o „destinație necunoscută, cu o misiune necunoscută”.
Bă, dar ce faci, mă? Îți respecți alegătorii sau pleci să pupi inelul Rusiei, că așa ți-au zis niște băieți din umbră? E mai importantă Viena decât Vasluiul care te-a votat?
Dacă tot ne trezim dimineața și muncim cinstit, merităm mai mult decât să fim mințiți de-un actor de ocazie. Că nu mai merge doar cu „țara, neamul și tricolorul” fluturat la cameră. Mai vrem și adevăr, și respect.
