Am senzația că, în ultimii ani, bunul-simț în spațiul public a devenit o specie pe cale de dispariție.
Să luăm ceva foarte simplu: mersul pe trotuar.
Cu cât trotuarul e mai îngust, cu atât pare să funcționeze o regulă nescrisă: dacă mergi în grup, dobândești o superioritate magică asupra pietonului singur. Trei oameni merg unul lângă altul și gata, trotuarul e al lor.
Vine cineva din față? Să se descurce.
Încearcă cineva să depășească din spate? Să aștepte.
Nici măcar gestul acela simplu de a te retrage câțiva centimetri. De parcă, odată cu certificatul de naștere, unii au primit și actul de proprietate pe trotuar.
Și da, e vorba despre educație. Nu despre școala absolvită, diplome sau funcții. Despre educația aceea elementară care te face să observi că mai există și alți oameni în jurul tău.
Bunul-simț nu înseamnă să te dai la o parte din calea tuturor. Înseamnă să faci puțin loc. Uneori, la propriu.
Iar nu, nesimțirea nu te face mai important, mai puternic sau mai deosebit.
Te face doar cumplit de neplăcut.
Poate că de aici ar trebui să înceapă mica noastră Revoluție a bunului-simț: de la câțiva centimetri de trotuar lăsați și pentru ceilalți.
#RevolutiaBunuluiSimt #BunSimt #Respect #RespectPentruCeilalti #SpatiulPublic #TrotuarulEstePentruToti #ViataInBucuresti #Bucuresti #Civilizatie #Educatie #Comunitate #AlinaStanescu
Revoluția bunului-simț. Trotuarul